Cimitirul Vesel de la Sapanta

        Situat în localitatea Sapânţa din Maramureş, cimitirul vesel este inedit şi totodată faimos pentru crucile sale viu colorate, dar mai ales pentru imaginile şi versurile de multe ori umoristice care înfăţişează viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate.

         

          Ineditul acestui cimitir este dat de faptul că moartea este redată de multe ori umoristic în contradicţie cu majoritatea culturilor popoarelor care consideră  moartea un eveniment mult mai solemn. Legendele spun că atitudinea veselă în faţa morţii este un obicei al dacilor care credeau în viaţa veşnică, iar moartea pentru ei era doar o trecere spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a întâlni zeul suprem Zamolxe.

          În 1935 Stan Ioan Pătraş (sculptor, pictor şi poet) a realizat primul epitaf, iar din 1960 a creat peste 800 de astfel de cruci scluptate în lemn de stejar, multe dintre ele fiind pictate pe ambele părţi. Pe o parte este plasată o descriere a vieţii celui îngropat, iar pe celălaltă o descriere a motivului morţii. După moartea acestuia din anul 1977, opera sa a fost continuată de ucenicul său Dumitru Pop Tincu.

          Astfel, acest cimitir unic, a rămas cunoscut ca fiind CIMITIRUL VESEL devenind un muzeu în aer liber şi o atracţie turistică.

 

Ansamblul arhitectonic Brebu (Casa Domneasca Matei Basarab)

          Ansamblul architectural de la Brebu se constituie ca fiind unul dintre cele mai importante monumente realizate de domnitorul Matei Basarab între anii 1640-1650, conceput ca mânăstire, loc de repaus dar şi ca fortificaţie, a fost definitivat de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Este constituit din casa domnească, biserica, turnul clopotniţă de la intrare şi zidurile de incintă.

          Casa domnească de mari dimensiuni (40×16 m) are o forma dreptunghiulară, fiind una din cele mai importante clădiri laice din Ţara Românească.

          Biserica, (30X10m) are un plan triconic, cu o turlă pe naos şi alte două mai mici pe pronaos.

          Turnul clopotniţă de la intrare are o înălţime de 27 de metri ( cu parter şi două etaje) şi este prevăzut cu metereze de tragere.

          Zidul de incintă înalt de 5-6 metri, construit din piatră de râu şi cărămidă arsă, are de asemenea metereze de tragere şi poduri de strajă.

          Chiliile și clădirile anexe erau situate pe latura de vest a incintei, astăzi fiind dispărute în întregime.

          Casa domnească adăposteşte astăzi un muzeu de istorie şi artă medievală unde sunt expuse cărţi vechi româneşti, icoane vechi, veşminte, costume boiereşti din catifea cu fir de aur şi argint, podoabe şi bijuterii de epocă.

 

 

Mai multe fotografii gasiti aici.