Schitul Iezer

• Aşezământ de maici cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Schitul Iezer este situat în judeţul Vâlcea, in  apropierea localitatii Cheia (la câţiva km de staţiunea Băile Olăneşti), pe valea pârâului cu acelaşi nume de la poalele munţilor Căpăţânii.

• Accesul la acest aşezământ monahal se face pe DN 64A, Rm. Vâlcea - Băile Olăneşti. În localitatea Pauşeşti-Măglaşi virăm la stânga spre satul Cheia pe DJ 654. După 4-5 km ajungem în satul Cheia de unde urcăm pe un drum forestier pe Valea Cheii, drum practicabil cu orice maşină. După alţi 4-5 km ajungem la Schitul Iezerul.

          Viaţa monahală la Sf. Schit Iezer, a fost dusă de călugări până în anul 1946. Mai apoi însă, între anii 1946-1960, locaşul de rugăciune a fost ocupat de maici, care au părăsit schitul obligate de decretul din 1959 dat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. După anul 1989 măicuţele au revenit la schit.

          Schitul Iezer a fost ctitorit iniţial de domnitorii Radu cel Mare (1377-1383) şi de fiul acestuia Mircea cel Bătrân (1386-1418). Ulterior, schitul s-a degradat foarte mult, dar a fost reconstruit, între anii 1558-1559, la 500 m distanţă, de domnitorul Mircea Ciobanul şi de soţia sa doamna Chiajna.

          Biserica actuală a fost construită de episcopul Ilarion şi cuviosul Antonie, care şi-a donat economiile dar a şi muncit personal la ridicarea ei, fiind apoi pictată de ieromonahul Nicolae în 1720.

          Antonie a venit din Ianina (tinutul Pindului, din N-V Greciei) in Ţara Românească în anul 1648 şi s-a stabilit la Rm. Vâlcea, ocupându-se de comerţ. La vârsta de 64 de ani s-a decis să aleagă viata monahală. A renunţat la idea de a se stabili la Muntele Athos, neprimind aprobare de la Episcopul Ilarion dar a fost îndemnat de acesta sa se stabileasca la Schitul Iezer. In apropierea schitului a găsit o peşteră în care, timp de trei ani, a dăltuit în stâncă paraclisul şi chilia în care a trăit până la vârsta de 92 de ani. Tot aici, la gura pesterii şi-a sapat şi pregătit locul de veci, unde şi-a găsit odihna veşnică la 23 Noiembrie 1720. Mai tarziu, in 1992, schimonahul Antonie a fost canonizat sub numele de Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul, asa cum apare si in calendar la data de 23 Noiembrie.

          Din anul 1998, schitul s-a îmbogăţit cu o nouă biserică.

Schitul Pahomie

• Schitul Pahomie este situat în judeţul Vâlcea, la cca 30 km de Rm. Vâlcea, adăpostit sub crestele Munţilor Căpăţânii, la 650m altitudine.

• Accesul la acest aşezământ monahal se face pe DN 64A, Rm. Vâlcea - Băile Olăneşti. În localitatea Pauşeşti-Măglaşi virăm la stânga spre satul Cheia pe DJ 654. După 4-5 km ajungem în satul Cheia de unde urcăm pe un drum forestier pe Valea Cheii, drum practicabil cu orice maşină. După alţi 4-5 km ajungem la Schitul Iezerul. 

Schitul Iezer

De aici putem continua cu maşina cca 10-12km sau pe jos, urmând marcajul turistic cruce roşie 2-3 h până la Izvorul Frumos, o frumoasă cascadă care curge pe o stâncă de aproape 50 de metri, pe care este ridicată bisericuţa schitului.

Izvorul Frumos

Intrarea in schit

 Bisericuţa care poartă hramul ”Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” este construită lipită de stânca muntelui, oferind o privelişte deosebită.

          Din pisania schitului, aflăm că întemeietori acestui sfânt aşezământ sunt postelnicul Papa – devenit în călugărie Pahomie monahul, feciorul stolnicului Iordache Pârşcoveanu şi haiducul Sava în anul 1520, astfel justificându-se numele de Schitul Pahomie.

Chiliile calugarilor

 Chiliile calugarilor

Loc de odihna si reculegere

          

După o altă pisanie, Pahomie nu ar fi altul decât banul Barbu Craiovescu, ctitor al Mânastirii Bistriţa (1492-1494), care, atunci când reface această mânastire (1519-1520) dărâmată de tunurile lui Mihnea cel Rău în anul 1509, construieşte şi Schitul Pahomie, în amintirea vremurilor când pribegea prin aceste locuri împreună cu prietenul său căpitanul Sava (devenit Sava Haiducul) pentru a scăpa de Mihnea.

          Data de 1684 (1694 după alte înscrisuri) din pisania de astăzi a schitului se presupune a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în acelaşi an cu renovarea Mânăstirii Bistriţa de către Constantin Brâncoveanu, descendent al Craioveştilor.