Peştera Urşilor

     Peştera Urşilor, una dintre cele mai frumoase peşteri de la noi din ţară, se află situată în satul Chişcău, comuna Pietroasa, judeţul Bihor (Muntii Apuseni).


    Drum de acces: Se poate ajunge cu maşina până în imediata apropiere a peşterii. Se părăseşte DN 76 (Oradea-Deva) în comuna Sudrigiu urmând DJ 763 până în apropierea comunei Pietroasa unde virăm la dreapta. În continuare şoseaua ne conduce prin satul Brădet până în satul Chişcău.

Harti Google

Intrarea în peşteră

imagine preluată de la adresa:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Dealul_Gruiu.JPG

            Cu toate că Peştera Urşilor are o vechime de peste 100.000 de ani ea a fost descoperită relativ recent, mai exact în data de 17 septembrie 1975 şi a intrat în circuitul turistic începând cu anul 1980. A fost descoperită întâmplator în urma unei explozii controlate la mina din apropiere. Ca o curiozitate, Traian Curta, muncitorul care a descoperit-o şi care a intrat prima dată în ea, mai trăieşte şi azi (2013). Iniţial s-a dorit distrugerea peşterii pentru a continua exploatarea minieră dar din fericire s-a reuşit salvarea şi amenajarea ei.

Locul pe unde s-a intrat prima data in pestera, marcat simbolic cu o cordelina.

     Peştera Urşilor este alcătuită din patru galerii, dintre care trei (Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviţă şi Galeria Lumânărilor) se vizitează cu ghid. Cea de a patra galerie (Rezervaţia Ştiinţifică) este deschisă doar speologilor şi reprezintă şi locul unde s-a descoperit un schelet întreg de urs.

Oase de urs în Galeria Oaselor

    Galeria Oaselor se află la intrare şi poartă acest nume datorită numărului mare de oase care s-au descoperit aici. Tot aici se află şi locul pe unde s-a intrat prima dată în peşteră (astupat ulterior), loc în care tavanul are cea mai mică grosime din toată peştera, respectiv doi metri.

Formatiuni in Sala Oaselor

Oase de urs în Galeria Oaselor

Galeria Oaselor, cea mai strâmtă galerie din Peştera Urşilor

    Tot în această galerie se presupune că era intrarea în peşteră (în imediata apropiere a intrării actuale), intrare colmatată de prăbuşirea unor bolovani, datorită faptului că aici pereţii peşterii au grosimea cea mai mică şi tot aici s-au descoperit cele mai multe oase ale ursului de cavernă. Galeria Oaselor este galeria cea mai îngustă din toată peştera.   

   



     Galeria Emil Racoviţă este cea mai mare şi mai lungă galerie vizitabilă şi conţine cele mai multe şi mai frumoase formaţiuni calcaroase: stalactite, stalacmite şi coloane, cu forme, marimi şi culori deosebite cum ar fi racheta şi căsuţa piticilor.

     Galeria Emil Racoviţă începe la intersecţia celorlalte doua galerii vizitabile şi se termină la intrarea în Rezervaţia Ştiinţifică, locul unde a fost reconstituit un schelet al ursului de cavernă. În această galerie tavanul are grosimea cea mai mare.

Racheta

Schelet reconstituit al ursului de caverna
Capatul Galeriei Emil Racovita

   Galeria Lumânărilor începe la intersecţia galeriilor vizitabile şi se termină la ieşirea din peşteră (alta decât intrarea). Poartă acest nume datorită numărului foarte mare de stalacmite care seamănă cu nişte lumânări.

Urs care a încercat să iasă din peşteră

   În afară de aceste stalacmite, Galeria Lumânărilor conţine şi alte formaţiuni spectaculoase: catedrala, gâtul cu cap de lebadă, ultimul urs care a încercat să iasă din peşteră şi care a rămas captiv şi multe altele.

Galeria Lumânărilor

Galeria Lumânărilor

   Rezervaţia Ştiinţifică începe în capătul Galeriei Emil Racoviţă printr-un puţ de cca. 30 de metri. Această galerie este activă şi în ea au acces doar speologii profesionişti care deţin echipament special şi doar cu scop de cercetare.


Mai multe fotografii puteţi vedea aici.