- Schitul Pahomie este situat în judeţul Vâlcea, la cca 30 km de Rm. Vâlcea, adăpostit sub crestele Munţilor Căpăţânii, la 650m altitudine.
- Accesul la acest aşezământ monahal se face pe DN 64A, Rm. Vâlcea - Băile Olăneşti. În localitatea Pauşeşti-Măglaşi virăm la stânga spre satul Cheia pe DJ 654. După 4-5 km ajungem în satul Cheia de unde urcăm pe un drum forestier pe Valea Cheii, drum practicabil cu orice maşină. După alţi 4-5 km ajungem la Schitul Iezerul.
|
Schitul Iezer |
De aici putem continua cu maşina cca 10-12km sau pe jos, urmând marcajul turistic cruce roşie 2-3 h până la Izvorul Frumos, o frumoasă cascadă care curge pe o stâncă de aproape 50 de metri, pe care este ridicată bisericuţa schitului.
|
Izvorul Frumos |
|
Intrarea in schit |
Bisericuţa care poartă hramul ”Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” este construită lipită de stânca muntelui, oferind o privelişte deosebită.
Din pisania schitului, aflăm că întemeietori acestui sfânt aşezământ sunt postelnicul Papa – devenit în călugărie Pahomie monahul, feciorul stolnicului Iordache Pârşcoveanu şi haiducul Sava în anul 1520, astfel justificându-se numele de Schitul Pahomie.
|
Chiliile calugarilor |
|
Chiliile calugarilor
|
|
Loc de odihna si reculegere |
După o altă pisanie, Pahomie nu ar fi altul decât banul Barbu Craiovescu, ctitor al Mânastirii Bistriţa (1492-1494), care, atunci când reface această mânastire (1519-1520) dărâmată de tunurile lui Mihnea cel Rău în anul 1509, construieşte şi Schitul Pahomie, în amintirea vremurilor când pribegea prin aceste locuri împreună cu prietenul său căpitanul Sava (devenit Sava Haiducul) pentru a scăpa de Mihnea. Data de 1684 (1694 după alte înscrisuri) din pisania de astăzi a schitului se presupune a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în acelaşi an cu renovarea Mânăstirii Bistriţa de către Constantin Brâncoveanu, descendent al Craioveştilor.
2 comentarii:
pare o zona foarte linistita. Mai va aduceti aminte se pot amplasa corturi, pe drumul pana la schit?
Multzam
Drumul forestier spre schitul Pahomie, strabate Muntii Căpăţânii prin pădure. Deci locurile de campare sunt limitate, dar nu lipsesc cu desavârsire. In schimb, in imediata apropiere a schitului Iezerul, pe poteca care urcă la pestera Sf. Antonie de la Iezerul, intâlnim o poiană foarte frumoasă si foarte mare. Un loc deosebit de pus cortul.
Trimiteți un comentariu