IARNA

Afara-i frig şi e-nnorat,

Şi vântul bate-ntruna,

De ieri tot ninge ne-ncetat,

Şi viscoleşte-acuma.

În vatră focul arde lin,

Feeric străluceşte,

Un gând m-apasă şi suspin,

Nimeni, nu mă iubeşte.

Când seara s-a lăsat treptat,

Şi nu mai bate vântul,

Ninsoarea parcă a-ncetat,

Dar a albit pământul.

Pe cer apare-ncetişor,

O rază de lumină,

Ce străluceşte până-n zori;

Afară-i lună plină.