sâmbătă, 14 noiembrie 2015

 Cetatea Rupea






           Chiar dacă se presupune că Cetatea Rupea este unul din cele mai vechi vestigii de pe teritoriul României, prima atestare documentară datează din anul 1324 când saşii din zonă, răsculaţi împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, s-au refugiat în interiorul ei.


Având o aşezare strategică, la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura dintre Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, Cetatea Rupea a servit mult timp ca ultim refugiu pentru populaţia din împrejurimi.

Un foarte important centru commercial şi meşteşugăresc (cu 12 bresle), Castrum Kuholm, cum se numea ea iniţial, a fost construit treptat (secolele XIII-XIX) pe trei incinte: Cetatea  de Sus, Cetatea de Mijloc şi Cetatea de Jos.

Cetatea iniţială era mult mai mică şi cuprindea Camera Judelui, Camera Preotului, Turnul Pulberăriei. În secolul al XV-lea, Cetăţii de Sus i se adaugă Cetatea de Mijloc cu Capela,  Turnul Căpos, Turnul Scribilor, Turnul Cercetaşilor şi Poarta Cetăţii de Mijloc. 


În secolul al XVII-lea cetatea a fost din nou mărită, cu Cetatea de Jos. Aceasta cuprindea printe altele Turnul Porţii (principalul turn al Cetăţii de Jos), Casa Paznicului, Magazia Militară, Turnul Slăninii (iniţial ocupat de camera de gardă, ulterior a fost folosit de locuitorii din împrejurimi pentru depozitarea slăninii), Turnul Slujitorilor şi fântâna (cu o adâncime de 41 de metri).