MULŢUMESC

Îţi mulţumesc că exişti.

Îţi mulţumesc pentru

Surâsul tău luminos

la fel ca

surâsul soarelui după ploaie.

Şi pentru privirea ta mângâietoare

ce seamană

cu roua dimineţii pe o floare,

cu-albastrul cerului senin,

cu prima rază de soare

a dimineţii.

Îţi mulţumesc.

Pentru toate astea şi

pentru toate care vor mai exista.

Îţi mulţumesc.

 

 

lui Pitic, cu dragoste

DE-AI FI

De-ai fi o floare-n zori de zii

Cu roua pe petale,

Căldura mea ţi-aş oferii

Şi-un veşnic cer cu soare.

De-ai fi frumosul curcubeu

Ce-apare după ploaie,

Ţi-aş dăruii sufletul meu

Să-l duci cu tine-n zare.

De-ai fi steluţa dintre nori

Cu veşnica-i sclipire,

Ţi-aş da un cer întreg de flori

Culese cu iubire.

 

 

lui Pitic, cu dragoste

AMINTIRI DIN VIITOR

Opreşte timpul, comprimă spaţiul,

Salvează adevărul gândului pierdut,

Ce se-nfiripă printe stele,

Ce s-a născut din infinit.

E vis, e ireal ?

E doar realitatea,

E chiar eternitatea

Ce timpul n-o mai poate măsura,

Şi nici în spaţiul ce există,

Ea nu mai poate învia.

Un vis ce s-a născut în altă lume,

Dar ce continuă să trăiască aici, acum,

Un vis sau o iluzie chiar aş spune,

Şi cred că e cuvântul cel mai bun.

Dar să lăsăm timpul să decidă,

Ce-nseamnă amintirea propriei singurătăţi,

Să nu dorim ca soarele s-apună,

Din constelaţia fantasticei eternitaţi.

VIS OPTIMIST

Oare pot spera-n minuni,

După cele întâmplate,

În decursu’- atâtor luni,

Ce cu greu pot fi uitate ?

Este greu, dar trag nădejde,

Că încet mă voi schimba,

Sper că nu-mi e greu acuma

Să mai pot face ceva.

Doar am viaţa înainte,

Optimist trebui să fiu,

Chiar şi gândul fericiri,

E din ce în ce mai viu.

Şi fără speranţă-n viaţă,

Ce ne-am face uneori,

Când tristeţea ne încearcă,

Şi greul ne dă fiori.

N-are rost acum să sufăr,

Să fiu trist şi disperat,

Viaţa merge înainte,

Cursul ei trebui urmat.

CONDIŢIA EXISTENŢEI

Ce se-aude suspinând ?

O inimă îndurerată ,

Sau şoapta visului pierdut ?

Poate durerea suferinţei

Născută din gustul amar al înfrângerii.

Dar nu !

E sufletul meu trist,

Precum

Sufletul unui copil,

căruia i-ai furat jucăria;

i-ai furat bucuria de-a se juca,

şi odată cu ea i-ai furat

speranţa vieţii.

Speranţă,care cred că am pierdut-o şi eu,

Sau poate că mi-a fost furată.

Şi ce poate fi mai frumos în viaţă

Decât speranţa de-a trăii,

bucuria de-a iubii,

de-a fi fericit.

Poate doar dragostea

Să fie pe-aceeaşi treaptă a nădejdii.

Sau poate,

Că nu realizez întregul adevăr

al existenţei.

MI-E DOR…

Mi-e dor de tine,

Mi-e dor de clipa fericită

Ce împreună am trăit-o.

Mi-e dor de-o dragoste curată,

De o iubire adevărată.

Şi mai mi-e dor de-o viaţă dulce,

Ce numai tu  mi-o poţi aduce.

Mi-e dor de tine.

Mi-e dor de tot ce e frumos.

De toate astea-mi este dor,

Când mă gândesc cât te ador.

A FOST FRUMOS

A fost frumos,

A fost fantastic de frumos;

Nici nu speram,

Nici nu-mi imaginam

Să fie-atât de minunat.

A fost frumos.

A fost un vis

Ce-aş vrea să se repete iară

Din nou într-o superbă seară.

Şi aş mai vrea dacă se poate,

Nimeni pe noi

Să nu ne mai despartă.

De ce ? Pentru c-a fost frumos.

A fost fantastic de frumos.

DE CE ?

Oare de ce în viaţă

Trebui să suferim,

Nu am putea noi oare

Mai bine, să trăim ?

S-avem o viaţă dulce

Şi liniştită-aş vrea,

Să nu mai fie-amară,

Să nu mai fie grea.

De ce e greu în viaţă

Să fim mai fericiţi ?

Chiar ne-am pierdut speranţa

De-a fi mai optimişti ?

Dar nu întotdeauna,

E-aşa cum ne-am dorii,

Şi nu-nţelegem asta,

Oricât ne-am străduii.

PRIVESC SPRE ZÃRI ÎNDEPÃRTATE

Privesc spre zări îndepărtate,

Spre necuprinsul infinit,

Visez la lucruri minunate,

Visez un veşnic răsărit.

Imaginaţia mi-e vie,

Şi cu speranţă mă hrănesc,

Din tot ce-mi aparţine mie,

Doar fericirea o iubesc.

Iubesc această fericire,

Ce uneori m-a părăsit,

Fiindcă se naşte din iubire,

Şi seamănă c-un rasărit.

REALITATE

Priveşte adevăru-n faţă,

Şi de vei ştii să-l foloseşti,

El este veşnic o povaţă,

Ce mult trebui s-o preţuieşti.

Sunt multe clipe de durere,

Şi viaţa-i tristă uneori,

Dar cu ambiţie şi putere,

Preschimbi singurătatea-n flori.

În viaţă trebuie s-alegi,

Şi să separi răul de bine,

Din amintire să iţi ştergi,

Trecutul care nu-ţi convine.

AMINTIRI (ÎNTOARCERE ÎN TIMP)

Frumoasă eşti copilărie,

Cu anii tăi cei minunaţi,

Când totu-i plin de bucurie,

Lângă prietenii adevăraţi.

Şi tu adolescenţă eşti superbă,

Cu neuitatele iubiri,

Când totul ţi se pare plin de vervă,

Şi visele nemărginiri.

Dar încet pe nesimţite,

Toate astea duse-au fost,

Şi-au rămas nepreţuite,

Veşnic amintirile.

Încet, încet anii-au trecut,

Adunând tristeţi mărunte,

Dar parcă sufletul n-a vrut,

Fericirea să o-nfrunte.

Valul cald al tinereţii,

Spumegând, la mal se sparse,

Şi din negura tristeţii,

Amintirea se întoarse.

DORINŢǍ NE-MPLINITǍ

Te-am cunoscut mai demult,

Cândva într-o seară,

Şi mi-ai plăcut,dar nu speram,

Să ne-ntâlnim şi-a doua oară.

Dar iată c-a venit,

Şi-a doua întâlnire,

Mult aşteptată de noi doi,

De veşnica iubire.

Ai fost superbă şi atunci,

La fel ca prima oară,

Şi te-am iubit cu mai mult foc,

Ai fost fermecătoare.

Dar de atunci mult a trecut,

De parcă-a fost un vis,

Şi tot ce am sperat atunci,

S-a prăbuşit ca-ntr-un abis.

REGRETE TÂRZII

A fost odată mai demult,

Sau poate niciodată,

O clipă minunată,

Şi n-am ştiut să o trăiesc

   Precum am vrut.

Şi-ncet încet s-a risipit,

Nostalgica iubire,

Măreaţa fericire,

Ce n-am putut să o păstrez

   Când te-am iubit.

Să vină oare prea târziu,

Regretele fierbinţi,

Pline de rugăminţi,

Când am sperat să te întorci

   Şi să rămâi ?

De vreodată oare-n viaţă,

Eu voi regreta ceva,

Este faptul de-a uita,

Cum să îmi câştig iubirea

   Şi cu dragostea.

UN VIS FRUMOS

 

Acum, când visul se destramă-ncet

Prin inimă trecând fiorii reci,

Eu tot mai sper dar nu mai ştiu de ce,

Probabil fiindcă dragostea ţi-o cer.

Nu pot să-ţi spun ce mult eu te iubesc,

Dar pot să-ţi spun ce mult te preţuiesc,

Şi tare-aş vrea să te sărut acum,

Să te sărut în loc de ,,rămas bun’’.

Nu înţeleg de ce mă părăseşti,

Să cred că oare nu mă mai iubeşti ?

Oricum ar fi eu ţin la tine mult,

Şi sper să ne-mpacăm cât de curând.

Şi chiar de tu nu vrei să ne-mpăcăm,

Eu aş dorii ca totul să uităm.

Să credem că a fost un vis frumos,

Un vis nostalgic şi armonios.

SPERANŢA

 

Trecând din când în când pe strada ta,

Măcar la geam doresc a te vedea,

Să îmi zâmbeşti plăcut după perdea,

Să înţeleg şi eu ce-i dragostea.

Dar tu nu vrei să mi-i te-araţi deloc,

Sau poate-n viaţă eu nu am noroc,

Oricum ar fi, sunt optimist şi sper,

Şi ţie numai dragoste îţi cer.

IARNA

Afara-i frig şi e-nnorat,

Şi vântul bate-ntruna,

De ieri tot ninge ne-ncetat,

Şi viscoleşte-acuma.

În vatră focul arde lin,

Feeric străluceşte,

Un gând m-apasă şi suspin,

Nimeni, nu mă iubeşte.

Când seara s-a lăsat treptat,

Şi nu mai bate vântul,

Ninsoarea parcă a-ncetat,

Dar a albit pământul.

Pe cer apare-ncetişor,

O rază de lumină,

Ce străluceşte până-n zori;

Afară-i lună plină.

O DRAGOSTE PIERDUTǍ

 

Din clipa-n care te-am văzut,

În dragoste eu am crezut,

Dar nu a fost să fie-aşa,

Tu ai ales pe-altcineva.

Mult am dorit să fi a mea,

Dar tu n-ai vrut să fie-aşa,

Eu te-am iubit şi te iubesc,

Pe tine doar te preţuiesc.

Nu înţeleg unde-am greşit,

Şi chiar de vreau, acum nu pot,

Poate prea mult eu te-am iubit

Iar tu nu m-ai iubit deloc.

Din când în când eu te-întâlnesc,

Cu nostalgie te privesc,

Dar nu mai am ce face-acum,

Adio-ţi spun, şi rămas bun.

FURTUNA

 

Vântul suflă-ncetişor,

Crengile se ondulează,

Codrul freamătă de zor,

De cu seară la amiază.

Norii negri se adună,

Ploaia a-nceput acum,

Fulgeră şi tare tună,

Udă plopii de pe drum.

Vântu-ncet se înteţeşte,

Şi pe drum e numai fum,

Iar din cer se prăvăleşte,

Peste câmp, potop acum.

A plouat o zi întreagă,

Dar acuma s-a oprit,

Iese soarele degrabă,

Şi fumul s-a risipit.

NU ŞTIU DE CE

Nu ştiu de ce

Nici florile nu înfloresc,

Nici pomii chiar nu mai rodesc,

Nici tu nu mai iubeşti.

Nu ştiu de ce.

Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu,

De ce tu nu m-aştepţi să viu,

Cum eu mereu te-am aşteptat,

Te-am aşteptat, te-am căutat,

Tu n-ai venit.

De ce? Nu ştiu.

Şi nici nu vreau să ştiu.

ADIO !

Adio-ţi spun acum pentru vecie,
M-ai parăsit, şi-mi pare rău doar mie,
Eu te-am iubit şi nu te voi uita nicicând,
Mereu cu drag îmi amintesc de tine-n gând.


Iubirea mea mereu tot mai măreaţă
Cu ce-a fost oare răsplătită-n viaţă ?
Cu lacrimi triste şi sincere regrete
Care vreodată oare or să te ierte ?


Acum când nu mai eşti cu mine,
Aş vrea să-ţi spun ce mult ţineam la tine,
Dar nu mai pot şi nu mai am tărie,
Adio-ţi spun acum pentru vecie,         

                         Adio !